Practicarea Tai Ji Quan (Tai Chi)-ului implica executia unor seturi de exercitii care se pot grupa in doua mari categorii:1:
I. Exercitii individuale
1. Exercitii ajutatoare de pregatire (conditionare) a organismului
a) Posturile statice (Zhan Zhuang)
Corectitudinea executiei formelor si inlantuirilor de forme, precum si aplicabilitatea martiala a acestora, toate se bazeaza pe o postura corecta. Exersarea posturilor statice (Zhuang) are rolul de a obisnui corpul cu structura corecta eliminand tensiunile si blocajele din circulatia sangelui, limfei si a energiei. Conform medicinei traditionale chinezesti, blocajele care nu sunt indepartate duc in timp la aparitia afectiunilor.
b) Exercitiile dinamice de relaxare a corpului (Song Gong)
Sunt exercitii care au ca scop cresterea gradului de relaxare a corpului in acelasi timp cu cresterea gradului de coordonare intre diverse parti componente ale corpului.
2. Forme individuale, cu si fara arme
Formele sunt tehnici distincte de autoaparare ce pot fi folosite pentru neutralizarea unui adversar. In Tai Ji Quan, formele au adesea denumiri poetice, inspirate din natura (“Mana norilor”, “Tragand pasarea de coada”, “Cautand acul pe fundul marii”). In acelasi timp, fiecare forma implica coordonarea anumitor parti ale corpului, antrenand anumiti muschi sau anumite articulatii, ceea ce in timp duce la ameliorarea durerilor locale si reducerea oboselii.
3. Secvente inlantuite de forme (taolu-uri), cu si fara arme
Este o tehnica mai complexa de practica, in care formele individuale sunt exersate sub forma unor secvente prestabilite. Cele mai populare taolu-uri din stilul Yang sunt secventele de 24 de forme, 37 de forme, 85 de forme. Exersarea taolu-urilor extinde beneficiile exersarii formelor individuale, antrenand atentia si memoria, flexibilitatea si o gama mai larga de muschi si articulatii.
II. Exercitii cu partener
1. Exercitii ajutatoare cu partener
Pentru o corecta intelegere a aplicabilitatilor martiale si a biomecanicii corpului, majoritatea exercitiilor individuale pot fi executate si cu partener.
2. Impingerea mainilor (tuishou)
Este o tehnica de practica cu partener, in care principiile insusite prin posturi si forme sunt acum testate in raport cu alta persoana. Intrucat gradul de dificultate este mai crescut, reprezenta un nivel superior al practicii si necesita o oarecare experienta in exersarea posturilor si formelor.
In textul „Discurs depre practica„, Yang Cheng Fu mentioneaza urmatoarele:
„Cand incepem sa invatam Tai Ji Quan, mai intai se studiaza forma. A studia forma inseamna sa invatam fiecare postura asa cum ne este predata de maestru. […] Fiecare postura si gest trebuie analizate cu atentie, cautand corectitudinea in executie. Cand ati terminat complet cu o forma, treceti la urmatoarea. […] Invatarea Tai Ji Quan-ului incepe cu practicarea taolu-ului, urmata de impingerea mainilor (tuishou) cu o singura mana, impingerea mainilor cu pozitie fixa, impingerea mainilor cu pas, marea rulare sau impingerea mainilor in 4 directii (dalu), lupta libera (sanshou), apoi urmeaza lucrul cu arme cum ar fi sabia (jian), palosul (dao), sulita (qiang) si asa mai departe”
