Tai Chi este adesea prezentat ca o metodă prin care îți îmbunătățești echilibrul, te relaxezi și îți menții sănătatea pe măsură ce înaintezi în vârstă. Dar ce spun, de fapt, studiile despre aceste beneficii?
În ultimii ani, cercetătorii au analizat efectele practicii asupra tensiunii arteriale, mobilității, durerii cronice, echilibrului, funcțiilor cognitive și stării emoționale. Există rezultate încurajatoare, inclusiv studii clinice și meta-analize publicate în reviste medicale importante.
Asta nu înseamnă că Tai Chi este un tratament pentru orice afecțiune sau că efectele sunt aceleași pentru toată lumea. Rezultatele depind de tipul practicii, durata și frecvența antrenamentului, starea de sănătate a participanților și calitatea studiilor.
În acest articol trecem în revistă principalele domenii în care a fost cercetat Taijiquan-ul și ce putem spune, în mod realist, despre efectele sale asupra sănătății.
Ce este Tai Chi și de ce este studiat pentru sănătate?
Taijiquan (Tai Chi) este o artă marțială chineză care combină mișcări coordonate, transferuri de greutate, posturi, respirație și atenție asupra corpului.
În exterior, mișcările par lente și relaxate. În practică, însă, ele presupun un control atent al posturii, echilibrului, coordonării și tensiunii musculare. Corpul învață să se miște ca un întreg, nu prin încordarea izolată a unor grupe musculare, iar mintea rămâne tot timpul conectată cu corpul..
Aceste caracteristici au atras interesul cercetătorilor. Tai Chi este o formă de activitate fizică adaptabilă, cu impact relativ redus asupra articulațiilor, care solicită în același timp atenția, memoria mișcării și coordonarea.
Cercetările nu analizează întotdeauna același stil sau aceleași forme de Tai Chi. Unele studii folosesc forme tradiționale, altele programe standardizate sau variante adaptate pentru anumite categorii de pacienți.
1. Tai Chi și sănătatea cardiovasculară
Unul dintre domeniile în care există cercetări asupra efectelor Tai Chi este sănătatea cardiovasculară.
Tai Chi și tensiunea arterială
O meta-analiză publicată în 2025, care a inclus 17 studii clinice randomizate, a analizat efectele Tai Chi asupra persoanelor cu hipertensiune arterială. Autorii au observat reduceri ale tensiunii sistolice și diastolice în grupurile care au practicat Tai Chi, comparativ cu grupurile de control.
Rezultatele au fost mai evidente în programele de aproximativ 12 săptămâni. Totuși, studiile incluse au avut caracteristici diferite, iar rezultatele nu înseamnă că Tai Chi poate înlocui medicația prescrisă pentru hipertensiune. 1
Pentru persoanele care au tensiune arterială crescută, practica poate fi o componentă a unui stil de viață activ, alături de recomandările medicului.
Tai Chi și colesterolul
Cercetările au analizat și posibilele efecte asupra colesterolului și trigliceridelor.
O meta-analiză publicată în 2016, care a inclus șase studii clinice și 445 de participanți, a identificat o reducere semnificativă a trigliceridelor în grupurile care au practicat Tai Chi. Pentru colesterolul total, rezultatele au indicat doar o tendință de îmbunătățire, fără dovezi la fel de clare. 2
O altă meta-analiză, publicată în 2022, a analizat 19 studii randomizate cu 1.220 de participanți cu diabet de tip 2. Autorii au raportat îmbunătățiri ale glicemiei, hemoglobinei glicozilate, trigliceridelor și HDL-colesterolului. Aceste rezultate se referă însă la persoane cu diabet și nu trebuie generalizate automat la întreaga populație. 3
Prin urmare, există indicii că Tai Chi poate contribui la îmbunătățirea unor indicatori metabolici, dar nu este o metodă de sine stătătoare pentru tratarea colesterolului sau a diabetului.
2. Mobilitate, articulații și gestionarea durerii
Mișcările din Tai Chi solicită musculatura și articulațiile într-un mod progresiv, fără mișcări bruște sau impact mare. Din acest motiv, Tai Chi a fost studiat ca formă de mișcare pentru persoane cu dureri articulare și afecțiuni musculo-scheletale.
Artroza genunchiului
Unul dintre cele mai cunoscute studii în acest domeniu a fost publicat în Annals of Internal Medicine. Cercetarea a inclus 204 persoane cu osteoartrită simptomatică a genunchiului și a comparat un program de Tai Chi cu fizioterapia standard.
După intervenție, ambele grupuri au înregistrat îmbunătățiri ale durerii și funcției fizice. Rezultatele Tai Chi au fost comparabile cu cele obținute prin fizioterapie, iar grupul Tai Chi a raportat și îmbunătățiri ale unor indicatori psihologici, inclusiv ale simptomelor depresive. 4
Acest studiu nu demonstrează că Tai Chi este superior fizioterapiei, ci că poate reprezenta o alternativă de exercițiu pentru anumite persoane cu osteoartrită a genunchiului.
Fibromialgia și durerea cronică
Fibromialgia este o afecțiune caracterizată prin durere generalizată, oboseală și tulburări de somn. Pentru unele persoane, exercițiile fizice convenționale pot fi dificil de tolerat.
Un studiu publicat în The BMJ în 2018 a comparat Tai Chi cu exercițiile aerobice la 226 de persoane cu fibromialgie. Participanții au urmat programe supravegheate, cu durate și frecvențe diferite.
La 24 de săptămâni, grupurile care au practicat Tai Chi au înregistrat îmbunătățiri ale simptomelor, iar rezultatele au fost comparabile sau mai bune decât cele obținute prin exercițiile aerobice, în funcție de programul comparat. Durata mai mare a practicii a fost asociată cu beneficii mai importante. 5
Rezultatele sunt promițătoare, dar nu înseamnă că orice persoană cu fibromialgie va avea aceeași experiență. Intensitatea și tipul exercițiilor trebuie adaptate capacității individuale.
3. Echilibru, coordonare și prevenirea căderilor
Echilibrul este una dintre abilitățile pe care le exersăm constant în Taijiquan.
Transferul greutății, menținerea unei poziții pe un singur picior, schimbarea direcției și coordonarea mișcărilor solicită capacitatea corpului de a-și păstra stabilitatea în timpul mișcării.
Acest aspect este important mai ales odată cu înaintarea în vârstă, când scăderea echilibrului și a forței poate crește riscul de cădere.
O meta-analiză publicată în 2023, care a inclus 24 de studii și a analizat datele a mii de participanți vârstnici, a constatat că practicarea Tai Chi a fost asociată cu un număr mai mic de persoane care au suferit căderi și cu îmbunătățiri ale unor teste de echilibru și mobilitate.
Autorii au raportat o reducere relativă a riscului de cădere în grupurile care au practicat Tai Chi, comparativ cu grupurile de control. Rezultatele au variat în funcție de frecvența și durata programelor. 6
Acesta este unul dintre domeniile în care există dovezi relativ consistente în favoarea practicii.
Tai Chi nu elimină riscul de cădere, dar exercițiile care dezvoltă echilibrul, controlul postural și coordonarea pot contribui la menținerea mobilității și independenței la vârste înaintate.
4. Funcțiile cognitive și sănătatea creierului
În Tai Chi nu ne concentrăm doar asupra mișcării. Trebuie să reținem succesiuni de mișcări, să coordonăm diferite părți ale corpului, să schimbăm direcția și să ne adaptăm permanent poziția.
Această combinație între activitate fizică și solicitare mentală a determinat cercetătorii să studieze efectele practicii asupra funcțiilor cognitive.
Memorie și funcții cognitive
Un studiu publicat în Annals of Internal Medicine a urmărit 318 persoane în vârstă care aveau tulburări cognitive ușoare sau îngrijorări legate de memorie.
Participanții au fost împărțiți în trei grupuri: Tai Ji Quan standard, o variantă de Tai Ji Quan la care s-au adăgat sarcini cognitive și exerciții de stretching. Programul a durat 24 de săptămâni.
Varianta de Tai Ji Quan care combina mișcarea cu provocări cognitive suplimentare a obținut cele mai bune rezultate la testele de cogniție și la mersul care presupune îndeplinirea simultană a unei sarcini mentale. Și grupul care a practicat forma standard a înregistrat îmbunătățiri față de grupul de stretching. 7
Este un rezultat interesant, dar trebuie făcută o distincție: studiul nu demonstrează că orice formă de Tai Chi previne demența sau boala Alzheimer. El arată că un program specific, care combină exercițiile cu sarcini cognitive, poate îmbunătăți anumite rezultate la persoane cu tulburări cognitive ușoare.
Tai Chi și boala Parkinson
Tai Chi a fost studiat și ca formă de exercițiu complementar pentru persoanele cu boala Parkinson, în special datorită solicitării echilibrului, coordonării și controlului mișcărilor.
Un studiu de cohortă publicat în Journal of Neurology, Neurosurgery & Psychiatry a urmărit timp de aproximativ trei ani și jumătate persoane cu Parkinson care practicau Tai Chi și persoane care nu urmau un program de exerciții comparabil.
Grupul care a practicat Tai Chi a prezentat o deteriorare mai lentă a unor indicatori motorii și non-motorii și o nevoie mai redusă de creștere a medicației antiparkinsoniene. 8
Aceste rezultate sunt încurajatoare, dar studiul nu a fost un experiment randomizat. Prin urmare, nu putem concluziona că Tai Chi încetinește evoluția bolii Parkinson. Poate fi luat în considerare ca activitate complementară, adaptată și supravegheată, alături de tratamentul medical.
5. Tai Chi pentru relaxare: Stres, anxietate și starea emoțională
Mișcările lente, atenția acordată corpului și respirația coordonată fac ca practica Tai Chi să fie diferită de multe forme de exercițiu fizic.
În timpul antrenamentului, nu urmărim doar să executăm corect o mișcare. Încercăm să observăm unde apare tensiunea, să nu forțăm corpul și să păstrăm atenția asupra a ceea ce facem.
Acest mod de practică a determinat cercetătorii să studieze efectele Tai Chi asupra stresului, anxietății și depresiei.
O meta-analiză publicată în 2024 a inclus 20 de studii și 1.798 de participanți vârstnici. Rezultatele au indicat o reducere a simptomelor de anxietate și depresie în grupurile care au practicat Tai Chi, comparativ cu grupurile de control. 9
Aceste rezultate susțin ideea că Tai Chi poate contribui la starea de bine emoțională, mai ales atunci când practica este regulată.
Totuși, nu trebuie confundat acest efect posibil cu tratamentul psihologic sau medical al tulburărilor de anxietate și depresie. Tai Chi poate fi o activitate complementară, nu un înlocuitor al tratamentului recomandat de specialist.
6. Calitatea somnului
Relația dintre activitatea fizică, relaxare și somn a fost analizată în mai multe cercetări.
Un studiu randomizat publicat în The BMJ în 2025 a comparat Tai Chi cu terapia cognitiv-comportamentală pentru insomnie (CBT-I), considerată tratamentul de primă linie pentru această problemă.
Studiul a inclus 200 de persoane de peste 50 de ani cu insomnie cronică. După trei luni, ambele grupuri au prezentat îmbunătățiri, dar terapia cognitiv-comportamentală a avut rezultate mai bune imediat după intervenție. La evaluarea de urmărire, la 12 luni după încheierea programului, rezultatele grupului Tai Chi au devenit comparabile cu cele ale grupului CBT-I. 10
O altă analiză sistematică a intervențiilor prin exercițiu fizic a identificat și ea posibile îmbunătățiri ale unor indicatori ai somnului în cazul practicii Tai Chi. Autorii au subliniat însă că nivelul de certitudine al dovezilor pentru aceste rezultate este redus.
Așadar, practicarea Tai Chi poate fi utilă pentru unele persoane care au dificultăți cu somnul, dar nu trebuie prezentată ca un somnifer natural sau ca un înlocuitor al tratamentului pentru insomnie.
7. Sanatatea respiratorie
Tai Chi combină mișcarea cu respirația controlată și naturală. În timpul practicii, învățăm să nu blocăm respirația atunci când ne mișcăm și să evităm încordarea inutilă.
Aceste caracteristici au determinat cercetătorii să analizeze dacă practica poate fi utilă și pentru persoanele cu afecțiuni respiratorii cronice.
O meta-analiză publicată în 2025 a analizat 19 studii randomizate, cu 1.432 de participanți cu boală pulmonară obstructivă cronică (BPOC). Rezultatele au indicat îmbunătățiri ale unor indicatori ai funcției pulmonare și ale capacității de efort, măsurată inclusiv prin testul de mers de șase minute.
Autorii au atras însă atenția asupra eterogenității studiilor și asupra limitelor calității dovezilor. De asemenea, analiza a inclus atât Tai Chi, cât și forme de Qigong, deci rezultatele nu pot fi atribuite exclusiv Taijiquan-ului. 11
Aceste rezultate sugerează că exercițiile de tip Tai Chi pot avea un rol complementar în programele de reabilitare pentru unele persoane cu BPOC. Ele nu înlocuiesc tratamentul medical sau reabilitarea pulmonară recomandată de medic.
Cât de des trebuie să practici Tai Chi pentru a observa beneficii?
Nu există o frecvență universală care să garanteze aceleași rezultate pentru toată lumea.
În studiile clinice, programele au variat considerabil: unele au presupus două sau trei antrenamente pe săptămână, altele au inclus sesiuni mai scurte sau perioade de practică de câteva luni.
De exemplu, studiile despre fibromialgie și funcțiile cognitive au folosit programe de 24 de săptămâni, iar cercetările despre tensiunea arterială au identificat rezultate după aproximativ 12 săptămâni în anumite intervenții.
Aceste durate descriu protocoalele cercetate, nu reprezintă termene obligatorii în care fiecare practicant ar trebui să obțină rezultate.
În practică, este mai important să exersezi regulat și să înveți corect principiile decât să încerci să recuperezi prin antrenamente lungi și solicitante.
La început, un instructor te poate ajuta să înțelegi poziția corpului, transferul greutății, coordonarea și relaxarea. Pe măsură ce înveți, poți continua să exersezi și individual.
Este Tai Chi potrivit pentru oricine? Există riscuri sau contraindicații?
Tai Chi este o activitate cu impact relativ redus și poate fi adaptată pentru persoane cu niveluri diferite de pregătire fizică. Nu este necesar să fii sportiv sau să ai experiență în arte marțiale pentru a începe.
Totuși, faptul că mișcările sunt lente nu înseamnă că practica nu solicită corpul. Unele poziții pot pune presiune pe genunchi, iar menținerea echilibrului poate fi dificilă pentru persoanele cu anumite probleme de mobilitate.
Dacă ai probleme articulare, dureri persistente, afecțiuni cardiovasculare, tulburări de echilibru, ai trecut recent printr-o intervenție chirurgicală sau te afli în recuperare după o accidentare, discută cu medicul sau cu specialistul care te urmărește înainte de a începe. Exercițiile pot necesita modificări în funcție de situația ta.
În timpul practicii, nu forța amplitudinea mișcărilor și nu încerca să menții poziții care provoacă durere. Un instructor cu experiență te poate ajuta să corectezi aliniamentul și să adaptezi exercițiile la posibilitățile tale.
Tai Chi nu înlocuiește tratamentul sau recuperarea medicală atunci când acestea sunt necesare.
Pot învăța Tai Chi singur, de pe YouTube?
Deși materialele video sunt utile pentru familiarizare, studiile de eficiență au fost realizate sub supraveghere. Un instructor poate corecta aliniamentul biomecanic (esențial pentru a evita durerile de genunchi sau spate) și poate preda aspectele de respirație care transformă mișcarea simplă într-o intervenție terapeutică.
Concluzie: O investiție în sănătate și starea de bine
Cercetările din ultimii ani arată că Taijiquan poate avea efecte pozitive asupra mai multor aspecte ale sănătății: echilibru, mobilitate, durere cronică, tensiune arterială, funcții cognitive și stare emoțională.
Nu toate beneficiile sunt susținute de același nivel de dovezi. Pentru echilibru și prevenirea căderilor, de exemplu, există meta-analize cu rezultate semnificative. Pentru alte domenii, cercetările sunt promițătoare, dar au nevoie de studii mai ample și mai bine controlate.
Dincolo de rezultatele măsurate în studii, practica Taijiquan are și o dimensiune care se înțelege mai bine prin experiență: înveți să-ți observi corpul, să-ți controlezi mișcările, să folosești mai eficient efortul și să nu confunzi relaxarea cu lipsa de structură.
În antrenamentele noastre, nu urmărim doar să memorăm o succesiune de mișcări. Lucrăm la felul în care stăm, ne deplasăm, transferăm greutatea și coordonăm întregul corp. Aceste principii se construiesc treptat, prin practică și prin feedback-ul instructorului.
Tai Chi nu este o soluție rapidă și nici un substitut pentru îngrijirea medicală. Este o practică pe care o poți aprofunda în timp și care îți oferă ocazia să înțelegi mai bine cum funcționează corpul tău.
Dacă vrei să descoperi cum se practică Taijiquan, poți începe cu exercițiile pentru începători sau poți participa la unul dintre cursurile noastre de Tai Chi.
Surse
- An RCT META analysis based on the efficacy of Tai Chi exercise therapy on blood pressure and blood lipids in patients with essential hypertension – Frontiers in Cardiovascular Medicine, 2025.
- Effect of Tai Chi exercise on blood lipid profiles: a meta-analysis of randomized controlled trials – 2016.
- The effects of Tai Chi on glucose and lipid metabolism in patients with diabetes mellitus: A meta-analysis – 2022.
- Comparative Effectiveness of Tai Chi Versus Physical Therapy for Knee Osteoarthritis: A Randomized Trial – Annals of Internal Medicine, 2016.
- Effect of tai chi versus aerobic exercise for fibromyalgia: comparative effectiveness randomized controlled trial – The BMJ, 2018.
- Tai Chi for fall prevention and balance improvement in older adults: a systematic review and meta-analysis of randomized controlled trials – Frontiers in Public Health, 2023.
- Clinical Effectiveness of Cognitively Enhanced Tai Ji Quan Training on Global Cognition and Dual-Task Performance During Walking in Older Adults With Mild Cognitive Impairment or Self-Reported Memory Concerns – Annals of Internal Medicine, 2023.
- Effect of long-term Tai Chi training on Parkinson’s disease: a 3.5-year follow-up cohort study – Journal of Neurology, Neurosurgery & Psychiatry, 2024.
- The effects of different types of Tai Chi exercise on anxiety and depression in older adults: a systematic review and network meta-analysis – Frontiers in Public Health, 2024.
- Tai chi or cognitive behavioural therapy for treating insomnia in middle aged and older adults: randomised non-inferiority trial – The BMJ, 2025.
- Effect of Tai Ji and/or Qigong on patients with stable chronic obstructive pulmonary disease: A meta-analysis and systematic review – Medicine, 2025.




Aveți nelămuriri? Puneți o întrebare mai jos:
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.