Când te uiți la cineva practicând Taijiquan, ai putea crede că nu depune prea mult efort. Mișcările sunt lente, nu ridică greutăți și, cel puțin la prima vedere, nu pare să fie mare lucru de făcut.
Totuși, se întâmplă frecvent ca, după doar prima lecție, să apară febră musculară. Aceasta nu pentru că efortul este mare, ci de obicei pentru că încep să lucreze mușchi care în mod obișnuit nu sunt solicitați. Iar după o perioadă de practică, practicanții încep să observe că pot urca scările cu mai multă ușurință decât înainte, se ridică din poziția ghemuit fără sprijin sau că forța și musculatura brațelor și picioarelor s-a îmbunătățit vizibil.
Cum se explică asta?
Mișcările lente nu înseamnă efort redus
O mișcare lentă îți oferă timp să observi ce faci. Simți cum se transferă greutatea de pe un picior pe celălalt, cum se deschide bazinul și cum se reajustează echilibrul.
Dar viteza redusă nu înseamnă neapărat că musculatura depune mai puțin efort.
Gândiți-vă la diferența dintre a trece repede dintr-o poziție într-alta și a trece lent, gradual și controlat. În al doilea caz, mușchii trebuie să susțină greutatea mai mult timp. Dacă poziția este joasă, solicitarea poate crește considerabil, în special pentru musculatura picioarelor.
O poziție mai joasă nu este automat mai bună. Efortul trebuie adaptat capacității fiecăruia. Dacă pentru a menține o pozitie joasă ne vom contracta excesiv sau vom pune presiune prea mare pe articulații, în special cele ale genunchilor, efectul nu va fi unul benefic. Scopul nu este să cobori cât mai mult, ci să poți menține alinierea corectă și să te miști controlat.
Ce se întâmplă cu musculatura în timpul practicii?
În Taijiquan, corpul trebuie să mențină posturi, să transfere greutatea și să păstreze echilibrul în timp ce membrele se mișcă. Mușchii contribuie la toate aceste acțiuni.
Uneori, musculatura lucrează prin mișcare; alteori, trebuie să stabilizeze corpul fără să producă o mișcare vizibilă – de exemplu, atunci când menții o poziție sau controlezi coborârea și ridicarea corpului.
În timpul practicii, aceste forme de solicitare se combină cu exercițiile de coordonare și cu tranzițiile dintre diferite posturi și transferul greutății de pe un picior pe celălalt. Nu este vorba doar despre mutarea corpului dintr-o parte în alta. Trebuie să poți controla mișcarea, să păstrezi echilibrul și să încerci să faci transferul greutății fără a împinge în picioare, ci cât mai pasiv, folosind cufundarea.
Cu timpul, practica poate contribui la îmbunătățirea alinierii posturale, a echilibrului și a capacității de a executa anumite mișcări funcționale. Aceste schimbări pot deveni vizibile și în activitățile obișnuite: ridicarea de pe un scaun sau de pe podea, urcatul scărilor ori mersul simplu.
De ce este importantă alinierea structurală?
Dacă pozițiile pot deveni solicitante, apare o întrebare firească: cum facem diferența dintre un efort util și unul pe care corpul nu îl gestionează bine?
Un element important în Taijiquan este alinierea structurală.
Atunci când transferi greutatea sau rămâi într-o poziție, felul în care sunt aliniate segmentele influențează modul în care corpul gestionează solicitarea. O aliniere nepotrivită, mai ales dacă este combinată cu poziții prea joase sau cu un efort peste capacitatea persoanei, poate crește solicitarea anumitor articulații.
Genunchii merită o atenție specială, mai ales în pozițiile joase și în tranzițiile dintre ele. O poziție joasă nu este un scop în sine. Înălțimea ei trebuie adaptată persoanei, mobilității și nivelului de pregătire. Este mai important să înveți cum să distribui greutatea și cum să te miști fără să forțezi articulațiile.
Dacă apare durere articulară, oprește-te, verifică alinierea și redu solicitarea. Dacă durerea persistă sau se repetă, este indicat să ceri sfatul unui specialist.
Song: relaxare fără să te prăbușești
Unul dintre principiile importante în Taijiquan este Song, tradus adesea prin relaxare.
Dar relaxarea aceasta nu înseamnă să lași corpul moale, prăbușit pe articulații sau să renunți la menținerea alinierii structurale.
Înseamnă să reduci tensiunile inutile, păstrând în același timp structura necesară pentru a sta și a te mișca. Aceasta poate părea o contradicție: dacă relaxezi musculatura, cum mai poți susține o poziție solicitantă?
Ideea nu este să elimini orice activitate musculară. Corpul are nevoie de mușchi pentru a-și menține postura și pentru a controla mișcarea. Ideea este să folosești efortul de care ai nevoie, fără să adaugi încordări inutile.
O poziție cu aliniere corectă poate fi solicitantă muscular fără să presupună încordarea întregului corp.
Care sunt efectele practicii?
O cursantă Wushu Kinetics, după aproximativ un an și jumătate de practică Taijiquan, ne-a povestit că, înainte, obosea când urca scările și uneori trebuia să se oprească la jumătatea lor. Acum le poate urca în pas alert. A mai observat că musculatura picioarelor și a mâinilor s-a dezvoltat vizibil. Iar dacă înainte nu se putea ridica din poziția ghemuit fără sprijin, acum reușește fără dificultate.
Sunt schimbări pe care le-a observat la ea însăși, în urma practicii regulate. Nu înseamnă că orice persoană va avea aceleași rezultate, dar sunt un exemplu concret al felului în care progresul poate deveni vizibil și în activitățile de zi cu zi.
Studiile despre Taijiquan au observat îmbunătățiri în mai multe aspecte ale condiției fizice, precum forța de prindere, capacitatea de mers, echilibrul și flexibilitatea toraco-lombară. Rezultatele nu sunt aceleași pentru oricine, în orice condiții.
Contează ce anume măsurăm, programul de practică și nivelul participanților. Chiar și în cadrul aceluiași stil, în Taijiquan pot exista diferențe între modalitățile de practică și gradul de solicitare. Prin urmare, nu putem spune că orice practică de Taijiquan produce automat aceleași schimbări musculare.
Aveți nelămuriri? Puneți o întrebare mai jos:
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.