Tai Chi ca arta martiala
Tai Chi-ul face parte din vasta familie a artelor marțiale chinezești, cunoscute sub numele de Wushu. Practicat de sute de ani, Tai Chi-ul este considerat a fi o arta martiala interna1, in care focusul antrenamentelor nu este pe dezvoltarea fortei fizice si a vitezei, ci pe folosirea mintii si a intentiei pentru a coordona miscarile, pe cultivarea si circularea energiei vitale (Qi) si pe respectarea unor principii derivate din filozofiile Taoiste si Confucianiste.
Tai Chi sau Tai Ji
Tai Ji este transcrierea in alfabetul latin a caracterelor chinezesti folosind sistemul pinyin, care a fost introdus in anii 50 si care a inlocuit sistemul precedent numit Wade-Giles. In sistemul Wade-Giles, acelasi termen era transcris ca Tai Chi, prin urmare Tai Chi este doar o transcriere mai veche a Tai Ji.
Tai Ji sau Tai Ji Quan
Tai Ji este un concept filozofic mentionat pentru prima oara in scrierile lui Zhuang Zi (sec 3 i.e.n) si reprezinta principiul primordial din care se separa cele 2 polaritati, Yin si Yang, reprezentarea lui grafica fiind cercul cu cele 2 puncte pe care-l numim simbolul Yin Yang.
Tai Ji Quan (sau Tai Chi Chuan in transcrierea mai veche), in schimb, este o arta martiala bazata pe acest concept filozofic, majoritatea artelor martiale chinezesti avand in denumire termenul “Quan”.
Termenul Tai Ji Quan – Tai (=suprem) Ji (=absolut) Quan (=pumn, box) – s-ar traduce prin Boxul Supremului Absolut sau Pumnul Supremului Absolut.
Numele de Tai Ji Quan a fost dat artei martiale abia la jumatatea sec 19, de catre un carturar al Curtii Imperiale in timp ce observa o demonstratie a lui Yang Luchan. Pana atunci nici Chen Wangting si nici Yang Lu Chan nu i-au dat vreun nume, fiind un fapt obisnuit in acele vremuri in China ca fiecare familie cu traditie in artele martiale sa-si dezvolte propriul stil pe care-l preda mai departe urmasilor. Stilul practicat de familia Chen era numit Pumnul Lung (Chang Quan), in timp ce stilului practicat de Yang Luchan i se zicea Pumnul de bumbac (Zhan Mian Quan) sau Boxul moale (Ruan Quan).
Istoria și originile artei martiale Tai Chi Chuan (Tai Ji Quan)
Originile Tai Ji Quan-ului se pierd intr-un amestec de legende si fapte istorice. Exista 2 mari teorii2 privind aparitia Tai Ji Quan-ului:
- Teoria traditionalista, conform careia intemeietorul ar fi Zhang San Feng, un calugar Daoist din sec al 12-lea. Legenda spune ca3, observand la un moment dat lupta dintre un sarpe si un cocor, Zhang San Feng ar fi creat un stil martial aplicabil in cazul confruntarii cu un adversar mai puternic si mai rapid. Primul tratat despre Tai Ji Quan, Tai Ji Quan Jing
Dar inainte de vremea lui Chen Wangting si chiar si a lui Zhang San Feng, in China s-au practicat sute de stiluri de arte martiale care s-au impletit cu principii filozofice si practici de cultivare a energiei interne.
- Primele documente istorice care atesta practicarea artelor martiale in China dateaza din sec 5 i.e.n.4
- Formele din Tai Ji Quan prezinta asemanari cu forme din Shaolin Tai Tzu Chang Quan, o arta martiala traditionala care dateaza din sec 10.
O serie de documente recent descoperite, aflate in posesia familiei Li5 au adus la lumina noi dovezi conform carora Chen Wangting ar fi creat, impreuna cu verii sai din familia Li, un stil numit Taiji Yangshen Gong. Stilul a fost bazat pe arte martiale pe care le-au practicat si rafinat impreuna, combinandu-le cu stiluri interne. Pe langa genealogia familiei Li, a mai fost descoperite si Tai Ji Quan Lu, tratatul Tai Ji Quan-ului, al carui autor este Li Helin, care ar fi fost maestrul lui Wang Zhongyue si de la care acesta din urma ar fi copiat textul tratatului.
Si atunci cine a “inventat” Tai Ji Quan-ul? Este putin probabil sa se gaseasca un raspuns cert la aceasta intrebare. Si la fel de putin probabil este ca Tai Ji Quan-ul sa fi fost opera unui singur om, ci mai degraba a evoluat si s-a rafinat de-a lungul timpului prin contributia a numerosi maestri.
Aparitia celor 5 mari stiluri de Tai Chi / Tai Ji Quan
1. Stilul Chen
Desi nu exista inca dovezi istorice certe despre cum a ajuns familia Chen sa practice acest stil de arte martiale, cele mai vechi mentiuni privind practicarea acestui stil indica spre Chen Wangting din familia Chen. Stilul Chen este astfel considerat a fi cel mai vechi stil de Tai Ji Quan, din el tragandu-se si celelalte stiluri: Yang, Wu, Wu (Hao) si Sun.
2. Stilul Yang
Yang Luchan (1799–1872), intemeietorul stilului Yang, s-a nascut intr-o familie saraca de tarani din satul Guan Ping, provincia Hebei. A practicat din copilarie stilul Changquan de arte martiale, iar in 1820 a fost acceptat ca discipol de familia Chen din satul Chenjiagou. Dupa plecarea sa din Chenjiagou, Yang a devenit faimos prin faptul ca nu a pierdut niciodata o lupta, ceea ce i-a atras supranumele de Yang Wudi (Yang Invincibilul).
Ulterior s-a mutat in Beijing unde atat el, cat si unul dintre fii acestuia, Yang Banhou, au fost angajati ca instructori ai Garzilor Imperiale.
3. Stilul Wu (Hao)
Wu Yuxiang era un carturar angajat in administratia Imperiului Qing care provenea dintr-o familie bogata si influenta. A fost discipol al lui Yang Luchan si, pentru o scurta vreme, a studiat si cu un membru al familiei Chen din satul Zhaobao, Chen Qingping. In perioada aceea, unul dintre fratii sai a descoperit intr-un magazin de sare din sat o carte scrisa de Wang Zongyue despre teoria Tai Ji Quan-ului. Aceasta i-a permis sa-si adanceasca intelegerea principiilor Tai Ji Quan-ului si, combinand invaturile primite de la Yang Luchan si Chen Qingping, a puse bazele unui stil de Tai Ji Quan care a ajuns sa fie cunoscut sub numele de Wu (Hao)6.
4. Stilul Wu
Wu Quanyou, ofiter in cavaleria manciuriana care pazea palatul imperial a fost discipol atat al lui Yang Luchan, cat si al fiului sau Yang Banhou. Doar 3 discipoli din garda imperiala au ajuns sa stapaneasca stilul predat de Yang, unul dintre motive fiind acela ca Yang nu dezvaluia chiar toate detaliile studentilor din afara familiei. Wu Quanyou a reusit insa sa castige increderea lui Yang Luchan care a inceput sa-i dezvaluie secretele stilului sau, ceea ce i-a permis lui Wu Quanyou sa avanseze foarte repede si sa devina cunoscut pentru maiestria atinsa.
5. Stilul Sun
Desi Wu Yuxiang a ajuns la un inalt nivel de maiestrie in practica Tai Ji Quan-ul, nu ii facea placere si sa predea, prin urmare a avut putini discipoli, cel mai bun dintre ei fiind nepotul sau, Li Yiyu. Fiul acestuia, Hao He, a devenit maestrul lui Sun Lutang, un artist martial care studiase Bagua Quan si Xingyi Quan. Combinand conceptele din Xinngyi Quan, Bagua Quan si Tai Ji Quan-u invatat de la familia Wu, Sun Lutang a pus bazele unui nou stil de Tai Ji Quan, stilul Sun.
Beneficiile practicarii Tai Chi-ului
Desi scopul principal al practicarii Tai Ji Quan-ului a fost unul martial, s-a constatat ca acesta are si o serie de beneficii pentru sanatate:
- cresterea flexibilitatii
- reducerea simptomelor de depresie si reducerea anxietatii
- imbunatatirea capacitatii pulmonare
- echilibru mai bun
- cresterea vitezei de alergare
- imbunatatirea calitatii somnului
Cursuri de Tai Chi in Bucuresti
Cursuri de Tai Chi in Bucuresti (Parcul Izvor)
Cursuri de Tai Chi pentru incepatori in Bucuresti (Centrul Cultural Chinez)
Cursuri de Tai Chi pentru intermediari in Bucuresti (Centrul Cultural Chinez)
Note de subsol
- https://en.wikipedia.org/wiki/Neijia
- https://mas.cardiffuniversitypress.org/articles/abstract/10.18573/j.2017.10184/
- http://legacy.ymaa.com/articles/origin-of-taijiquan
- https://en.wikipedia.org/wiki/Chinese_martial_arts
- http://www.bgtent.com/naturalcma/CMAarticle30.htm
- Combat Techniques of Taiji, XingYi and Bagua – Principles and Practices of Internal Martial Arts, by Lu Shengli
