„Sa gandesti tot timpul este nefolositor, mai bine practici”
– Yang Cheng Fu, Discurs despre practica
Practica wushu-ului nu are contraindicatii, el se poate practica la orice varsta, oricand si oriunde. Este bine insa sa se tina cont de cateva recomandari simple pentru o practica optima:
Una dintre aceste conditii este aceea de a nu practica imediat dupa masa, fiind indicat sa se astepte 1 – 2 ore inainte de a incepe antrenamentul.
Daca suntem incepatori, este indicat sa gasim un loc (sala/parcuri) unde exista acest gen de practica sub indrumarea unei persoane avizate (instructor/antrenor/maestru).
Sunt doua aspecte foarte importante in ceea ce priveste calitatea celui care va invata:
– Sa fie capabil sa demonstreze practic, la un nivel acceptabil, ceea ce preda;
– Sa fie capabil sa transmita mai departe cunostintele sale.
Pentru un practicant la inceput de drum, practica in grup va aduce beneficii mai mari decat practica de unul singur. Motivele sunt multiple:
- practica in grup are si o componenta de socializare, ceea ce va face ca timpul petrecut cu antrenamentele sa fie mai placut, destinderea dupa o zi de lucru sa fie mai mare, dificultatile de practica sa fie depasite mai usor
- practica in grup stimuleaza spiritul competitiv, ceea ce va face ca progresul sa fie mai rapid
- intregrarea intr-un grup dezvolta spiritul de echipa, cooperarea, increderea in sine
- ca in orice arta martiala, intelegerea aplicabilitatii tehnicilor nu se poate face fara partener
In primele luni de exersare ne vom obisnui cu genul de efort si miscare impus de caracteristicile stilului practicat, incercand sa imitam si sa intelegem in acelasi timp logica miscarilor pe care le executam.
Inainte de toate se invata un set de exercitii care sa pregateasca organismul pentru genul de efort impus de practica stilului respectiv, asa numita „incalzire” a organismului. Indiferent de stilul ales, nu neglijati acest aspect al practicii.
Practica se incepe prin exersarea pozitiilor si deplasarilor specifice stilului practicat, dupa care se invata tehnicile de brate, picioare, proiectari, etc. Trebuie respectat principiul gradatiei, atat al efortului (cresterea treptata a volumului si intensitatii efortului), cat si al complexitatii exercitiilor (de la tehnici usoare, la cele cu grad ridicat de complexitate).
La inceput se va pune accentul pe invatarea corecta a tehnicilor, ele fiind exersate la o viteza de executie mica spre medie, care sa poata permite o intelegere clara a biomecanici miscarii si o coordonare buna intre diferitele segmente ale corpului. Odata invatata corect tehnica, se poate trece la cresterea treptata a vitezei de executie.
Este foarte important sa intelegem care este aplicatia martiala a tehnicii respective, scopul ultim fiind acela de a putea aplica cu succes tehnica invatata intr-o confruntare reala. O intelegere corecta a aplicatiei ne va ajuta sa progresam mai repede, indiferent de obiectivul pe care il avem: mentinerea sanatatii, performanta sportiva in competitie (de lupta – sanda sau demonstrativa – taolu), autoaparare.
Un alt principiu extrem de important este cel al continuitatii practicii. In general „incepatorii” vor practica de 2 – 3 zile / saptamana, durata antrenamentului variind de la 1 ora pana la 2 ore. Este indicat ca si in zilele cand nu merg la sala sa practice cel putin 15 – 30 de minute, dar numai tehnici pe care le-au inteles si le pot executa corect din punct de vedere al biomecanicii miscarii si coordonarilor segmentare. Este foarte importanta practica zilnica.
